Monografia Bisericii "Pogorârea Sfântului Duh"

Istorie Decembrie 22, 2011

Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din oraşul Flămânzi a fost construită între anii 1807-1813 de către marele  vornic Teodor Balş, supranumit și „Frederic”.

Deşi nu se cunoaşte cu exactitate între care ani s-a construit biserica, totuşi acest lucru se deduce din următoarele:

  1. Pe clopotul mare se poate vedea următoarea inscripţie: Cu vrerea lui Dumnezeu s-a făcut acest clopot a lui Teodor Baloş, vel spătar, fiul răposatului Grigore Baloş, vel spătar, soţia lui Ruxanda Racoviţă, fiica luminatului bezadeaua Mihail Racoviţă, la sfânta biserică din satul Flămânzi, unde se prăznuieşte Pogorârea Sfântului Duh. Anul 1807;
  2. Inscripţia de pe sfânta icoană a Născătoarei de Dumnezeu: Această sfântă icoană s-a fericat de robul lui Dumnezeu Teodor Balş Vornic la anul 1812;
  3. Inscripţia de pe Sfânta Cruce, îmbrăcată cu argint, ce se află pe Sfânta Masă: Auzi Dumnezeule rugăciunea robului tău Teodor Baloş vel vornic, Ruxanda soţia sa.1813 decembrie 1;
  4. Însemnări din mineiele în limba slavonă: De robul lui Dumnezeu Teodor Baloş spătar s-au cumpărat pentru biserica de la satul Flămânzii. 1813 iulie 10, ziua întru care s-a sfinţit biserica.

Biserica este construită din cărămidă şi piatră, având o lungime de 25 m şi lăţimea de 11 metri. Înălţimea acesteia ajunge în vârful crucii de pe clopotniţă la 27 metri. Forma bisericii este dreptunghiulară şi arcuită înspre răsărit. Intrarea în biserică se face prin partea de sud printr-un pridvor, din care, prin stânga intrării, ridică scările la turlă, prin zidul peretelui de apus. Biserica se bucură de o construcţie sănătoasă, zidul având chiar 1,5 m grosime, fiind destul de încăpătoare. Fiind alcătuită conform tradiţiei bisericeşti, biserica are în componenţa sa, pe lângă pridvor, pronaos, naos şi Sf. Altar, încă două încăperi: una în partea de nord a naosului, care serveşte pentru spovedanie; şi alta în partea de sud a altarului, care serveşte drept veşmântar.

Sculptura din biserică - catapeteasma, amvonul şi strana arhierească – dau expresia unei lucrări conştiincioase cu frunze şi ramuri, poleite în foiţă aurită, ceea ce dă o valoare real artistică a lucrării.

Sfinţirea s-a făcut, după cum reiese din pomelnicul ctitorilor de la proscomidiar, de către Î.P.S. Veniamin Costachi la 10 iulie 1813. Biserica a servit pentru slujbe religioase familiei şi apropiaţilor vornicului Teodor Balş, iar pentru locuitorii satului, Teodor Balş a ridicat  în 1827 biserica „Sf. Nicolae”, undeva mai în vale.

Neavând urmaşi, după trup, Teodor Balş lasă întreaga sa avere, inclusiv şi biserica „Pogorârea Sfântului Duh”, lui Mihail Gr. Sturdza, domnul Moldovei. Cu timpul biserica „Pogorârea Sfântului Duh” a devenit biserica parohiei Poiana până în anul 1999, când în satul Poiana a fost sfinţită biserica ”Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”. În acest context biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din anul 1999, luna septembrie, este folosită pentru rugăciune de parohia nou-înfiinţată Nicolae Bălcescu II până în anul 2000, luna septembrie, când şi această parohia are parte de sfinţirea propriului locaş de rugăciune. Din sept. 2000 biserica „Pogorârea Sfântului Duh” se închide.

În aceste împrejurări, Î. P. S. Dr. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, cu înţelepciune hotărăşte arondarea(desprinderea) unui număr de 250 de familii de la parohia Cordun şi 150 familii de la parohia Flămânzi, care vor forma din iunie 2001 parohia Flămînzi-Cordun. Pentru ca enoriaşii acestei nou-formate parohii să aibă un păstor, Î. P. S. Dr. Daniel acordă arhiereasca binecuvântare părintelui Pîjîn Mihai-Marius pentru a fi numit la această parohie, unde slujeşte şi în prezent.

Preoţii slujitori de la Biserica Pogorârea Sfântului Duh, Flămânzi au fost: Gheorghe, Gavril, Teodor, Alexandru, Iconom Grigori, diacon Vasile sân Niţă, Gheorghe Pavlu, Iconom Alexandru Ştefănescu, Emanoil Rugescu, Dumitru Gh. Drăgan, Emanoil D. Drăgan, Sava Albeanu, Leandru Drăgan, Constantin Stavila, Vasile Sinescu, Ilie Alupei, Gheorghe Andrieşescu, Veniamin Guja, Petru Ştefănucă, Constantin Patacă, Mihai-Marius Pîjîn.

Referitor la reparaţiile care s-au făcut la această biserică amintim:

  1. în 1864 biserica s-a acoperit cu şindrilă de către Costea Haretu;
  2. în 1889, sub administraţia lui Iorgu Crupenschi, şindrila este înlocuită cu tablă, iar pereţii exteriori sunt şlefuiţi;
  3. în 1920-1921 se face o reparaţie capitală cu cheltuiala ing. Grigorie Alevra, când se şi pictează interiorul de către pictorul italian Oreste Cantini;
  4. între 1976-1977 are loc restaurarea picturii de către pictorul Vasile Buzuloiu la iniţiativa preotului paroh Ilie Alupei, când se restaurează şi catapeteasma, se vopseşte acoperişul şi se repară pereţii exteriori;
  5. între 2004-2008 s-au început lucrările de tencuire exterioară şi îmbrăcarea pereţilor în praf de marmură .
  6. între 2009-2011 s-a  împrejmuit curtea bisericii cu gard din piatră naturală și s-a construit o casă socială ce va găzdui la etaj muzeul parohial.
  7. în toamna anului 2011 au început lucrările de restaurare a picturii  bisericii.